Moartea Olenei Șargovska a fost anunțată de publicația ucraineană Novynarnya, unde aceasta lucrase în trecut, potrivit Focus.
De-a lungul carierei, Șargovska a activat în mai multe domenii ale presei, fiind jurnalistă, traducătoare, specialistă în comunicare pe rețelele sociale și redactor. A colaborat cu diverse publicații, posturi de televiziune și edituri.
În 2015, Olena Șargovska s-a alăturat Primului Spital Mobil Voluntar „Mykola Pirogov” și batalionului medical „Spitalerie”, implicându-se în sprijinirea militarilor răniți. Totodată, a susținut dreptul femeilor de a servi în Forțele Armate ale Ucrainei în condiții de egalitate cu bărbații.
Invazia rusă de amploare a surprins-o în Portugalia. Din cauza unei accidentări, nu a putut reveni imediat în Ucraina, însă a continuat să ajute țara ca voluntară.
Pe 10 septembrie 2022, chiar de ziua sa de naștere, Șargovska s-a alăturat Legiunii Internaționale a Forțelor Armate ale Ucrainei. A servit în armată până în august 2024, când problemele de sănătate au obligat-o să renunțe la serviciul militar.
După încheierea serviciului militar, Olena Șargovska nu a renunțat la activitățile de voluntariat. S-a implicat în mișcarea „Veterani”, contribuind la asigurarea sprijinului logistic pentru unitățile aflate pe linia frontului.
Comandanta batalionului medical „Spitalerie”, Yana Zinkevich, i-a adus un omagiu, mulțumindu-i pentru alegerea de a deveni medic voluntar și pentru viețile pe care le-a salvat în cele mai periculoase zone ale frontului.
Colegii săi au descris-o printr-un principiu care i-ar fi ghidat întreaga viață: „Fă ce crezi că este necesar și apoi orice se întâmplă”.
Moartea Olenei Șargovska înmulțește pierderilor suferite de presa ucraineană în războiul declanșat de Rusia. În ianuarie, a fost anunțată moartea jurnalistului și bloggerului ucrainean Denys Bezlyudko.
De asemenea, jurnalista Maria Yivzhenko, în vârstă de 29 de ani, a fost ucisă în urma unui atac rusesc asupra centrului de afaceri Compass FM din Kiev.
![]()
Mihailo Tkaci povestește că unul dintre bărbați l-a ținut cu genunchiul pe gât, deși el a repetat întruna că este jurnalist.
Relatarea a fost făcută de Tkaci într-un videoclip publicat de Ukrainska Pravda, după ce acesta a fost eliberat din arest.
Jurnalistul se afla în Austria pentru o misiune editorială care viza localizarea fostului procuror general Ruslan Kravcenko, dat în urmărire.
Potrivit lui Tkaci, el și Bondarenko se deplasau între două locații de filmare, când mașina s-a oprit la un semafor, la aproximativ trei-cinci kilometri de centrul Vienei.
În acel moment, șapte bărbați înarmați, cu fețele acoperite, au înconjurat autoturismul, au spart geamurile și au îndreptat armele spre cei doi.
Tkaci spune că a ridicat imediat mâna și le-a explicat în limba engleză că este jurnalist. Cu toate acestea, cei doi au fost scoși cu forța din mașină, puși cu fața la pământ, percheziționați și legați cu mâinile la spate.
„Am continuat să repet că sunt jurnalist, dar unul dintre bărbați s-a așezat cu genunchiul pe gâtul meu și mi-a strigat să tac”, a povestit Tkaci.
Ulterior, a fost tras printr-o arcadă din apropiere și împins cu fața spre un perete. Agresorul i-ar fi cerut din nou să păstreze tăcerea.
Jurnalistul afirmă că bărbații nu s-au identificat și nu au explicat motivul intervenției.
Nu a observat însemne sau ecusoane care să indice că aceștia erau polițiști.
Din acest motiv, timp de aproximativ 30-40 de minute, Tkaci a crezut că el și colegul său au fost răpiți.
„Era ca și cum am fi fost tratați ca niște teroriști. Nu ne-au vorbit deloc. Toți strigau și îndreptau armele spre noi. Practic, nu a existat nicio comunicare”, a povestit jurnalistul.
El spune că și-a dat seama că bărbații erau polițiști abia după ce a fost scos din pasaj și a văzut mașinile de poliție.
După ce a fost reținut, Tkaci a fost urcat într-un compartiment separat al unui microbuz, care a plecat cu sirenele pornite. Deplasarea a durat aproximativ 20 de minute.
Jurnalistul a povestit că a văzut cioburi din geamul spart al mașinii zburând spre fața cameramanului Yaroslav Bondarenko.
De la momentul reținerii, spune Tkaci, nu și-a mai văzut colegul.
Redacția Ukrainska Pravda a anunțat anterior că Bondarenko a fost rănit în timpul intervenției și că nu a reușit să ia legătura cu Tkaci imediat după eliberarea acestuia.
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a declarat că jurnalistul ucrainean a fost eliberat, în timp ce Bondarenko a rămas în custodia autorităților.
Potrivit ministrului, cei doi au fost reținuți sub suspiciunea de spionaj.
Tkaci a relatat că, la secția de poliție, autoritățile i-au confiscat toate bunurile, i-au cerut să se descalțe și l-au plasat într-o celulă de izolare.
A stat acolo aproximativ două ore, fără să primească explicații despre motivul reținerii, deși a întrebat în repetate rânduri de ce fusese adus la secție.
În acest interval, un medic a venit să-l întrebe cum se simte.
Ulterior, polițiștii l-au dus într-o altă încăpere și i-au cerut să se dezbrace complet. Hainele i-au fost confiscate temporar, însă bunurile personale i-au fost returnate ulterior.
De asemenea, a fost cântărit și măsurat.
Jurnalistul a mai spus că polițiștii i-au cerut să semneze un document redactat în limba germană. Pentru că nu înțelegea conținutul, a refuzat să semneze, iar unul dintre agenți s-ar fi enervat și ar fi început să țipe.
Abia după ce a fost dus în fața a două persoane pe care le-a identificat drept posibili anchetatori, a început o discuție propriu-zisă, a povestit Tkaci.
Reținerea jurnalistului a fost făcută publică pe 8 octombrie. Ukrainska Pravda a anunțat atunci că Tkac se afla la Viena pentru o investigație jurnalistică privind fuga din țară a fostului procuror general Ruslan Kravcenko.
Ambasada Ucrainei în Austria a cerut autorităților austriece explicații cu privire la circumstanțele reținerii. Ulterior, consulatul ucrainean a primit acces la jurnalist, iar un reprezentant consular a discutat cu acesta.
În dimineața zilei de 9 octombrie, Ministerul ucrainean de Externe a anunțat eliberarea lui Tkaci.
![]()